Multi studenti participa la primul lor curs de psihologie incitati de perspectiva de a învata totul despre personalitate - a lor sau a altora. Sunt deseori surprinsi si dezamagiti sa descopere faptul ca personalitatea este numai o parte a psihologiei, o mica parte a acesteia.
In introducerea, uneori densa si greoaie, a cursului de psihologie generala, poate, numai doua sau trei capitole din douazeci sunt dedicate subiectului care ar fi putut atrage interesul studentilor în acest domeniu. In schimb, citesc despre sistemul nervos, energii, perceptie, învatare, gândire, motivatie. De aceea, pentru a satisface aceasta curiozitate fireasca a celor care doresc sa cunoasca „misterele'' naturii umane este necesara elaborarea unui curs special dedicat psihologiei personalitatii.
Totusi, pentru a evita o noua dezamagire din partea cititorilor, trebuie facut un avertisment înca de la început: ,,Nu exista o singura teorie despre personalitate!", ci exista o multitudine de cai (teorii) de a studia personalitatea umana.
Nu exista o singura teorie, nici chiar cea mai bine cunoscuta (cea a lui Freud), la care sa te poti opri si sa ai certitudinea ca ai aflat raspunsul final la enigma personalitatii.
Veti afla în paginile care urmeaza o lipsa de consens între psihologi în ceea ce priveste natura personalitatii. Nu exista nici macar o singura conceptie a acestui subiect asupra careia toti sau macar cei mai multi psihologi sa fie de acord. într-adevar, este înca si mai dificil sa se cada de acord asupra definirii personalitatii decat asupra naturii si caracteristicilor ei. In schimb, s-au dezvoltat multe teorii si definitii asupra personalitatii explicate si aparate cu egala pasiune si convingere.
Vom discuta 18 teorii despre personalitate, fiecare cu un punct de vedere diferit.
Desi aceasta organizare de teorii va permite o prezentare mult mai plina de înteles a sistemelor individuale de personalitate, nu va va oferi un singur raspuns la întrebarea „Ce este personalitatea?”. Nu exista un raspuns potrivit sau, cel putin, nu înca. Complexitatea subiectului în discutie este evidentiata de varietatea încercarilor de a fi dezlegat. Ceea ce veti gasi în acest curs este o discutie a unora dintre cele mai bune raspunsuri oferite deocamdata. Cât despre care, dintre aceste teorii, reprezinta raspunsul cel mai bun, cine poate spune? Numai acele persoane deja angajate intelectual sau emotional într-o pozitie, si, astfel, probabil incapabile de a avea o perspectiva obiectiva pot raspunde acestei întrebari cu certitudine.
Scopul cursului nu e acela de a sugera ca una dintre aceste teorii s-ar putea dovedi a fi corecta si toate celelalte gresite. Nu e atât de simplu, faptul ca teoriile se opun una alteia nu indica neaparat ca sunt interpretate într-o directie gresita. Teoria oricui poate fi partial corecta sau, toate pot fi partial corecte, iar raspunsul final poate implica combinatia adevarurilor partiale într-o unica alta teorie.
Asadar, desi se poate întâmpla ca în cele din urma, nici una dintre aceste teorii sa nu fie suficienta pentru a întruchipa o explicatie completa, dar, pentru moment, ele reprezinta cel mai înalt grad de dezvoltare a partii psihologiei care încearca sa înteleaga personalitatea umana.
De ce sa studiem teorii despre personalitate ?
Tinând cont de faptul ca psihologia nu a ajuns înca la o singura definitie si teorie unica asupra naturii personalitatii, va întrebati de ce trebuie sa irosim efort si timp pentru acest curs? Ce valoare are pentru dumneavoastra studiul personalitatii?
Faptul ca teoreticienii nu ajung la o concluzie comuna nu înseamna ca diversele teorii sunt inutile. De exemplu, desi nu s-a ajuns la o definitie comuna pentru inteligenta, psihologii folosesc conceptul de inteligenta pentru a întelege si a face predictibil comportamentul uman. La fel se întâmpla si cu conceptul de personalitate.
Fiecare dintre teoriile personalitatii ofera diverse moduri de percepere a naturii umane - concluzii bazate pe anii de verificari si ascultare a oamenilor cu diversele lor probleme, observarea comportamentului lor în conditii riguroase de laborator. Aceste teorii au fost emise de persoane inteligente si cu mare capacitate de observatie, dupa ce au analizat atent persoanele din propriul punct de vedere teoretic.
Toti teoreticienii au ceva important, impresionant si provocator de spus despre natura fiintei umane. Faptul ca ei nu pot ajunge la concluzii comune, poate fi explicat prin urmatorii factori:
a)- complexitatea acestui domeniu;
b)- contextul istoric si personal în care a fost formulata fiecare teorie;
c)- psihologia este o stiinta noua.
Studiul personalitatii este un domeniu foarte nou al psihologiei, fiind initiat în 1930.
Prin noutatea si complexitatea sa personalitatea este un fascinant obiect de studiu. Nu poate fi considerat un subiect închis cu reguli definitiv delimitate. Dimpotriva, studiul personalitatii este în continua evolutie si e cel mai potrivit domeniu pentru cei carora le place provocarea de a explora arii necunoscute.
Astazi, interesul pentru personalitate este puternic. Într-un articol din Revista Anuala de Psihologie din S.U.A., în 1984, se afirma ca din anii '80 „a crescut cantitatea si calitatea teoriilor despre personalitate cât si atitudinea pozitiva în ceea ce priveste utilitatea efortului de a ajunge la aceste teorii".
Poate, exista si un motiv personal pentru a studia acest domeniu: curiozitatea asupra propriului comportament. Cum se explica felul în care actionam, gândim si simtim ? De ce un om reactioneaza într-un fel, iar altul în alt fel în aceeasi situatie? De ce o persoana e agresiva iar alta inhibata; una e curajoasa iar alta tematoare; una sociabila iar alta timida? De ce eu sunt într-un fel iar fratele/sora mea, desi suntem crescuti în acelasi mediu si avem aceiasi parinti, este altfel? De ce unii oameni au numai succes în prietenie, cariera, casatorie, în timp ce altii trec de la un esec la altul?
Nevoia de a ne întelege pe noi însine, de a întelege propriile motivatii si temeri este foarte puternica pentru fiecare din noi. Examinând diversele moduri de abordare a personalitatii ne dam seama ca a te cunoaste, presupune a cunoaste si întelege întreaga existenta.